Parenting Academy
← 7 – 10 ani
Școala, temele, motivația·Capitolul 10·13 min de citit

S-a plictisit de școală, deși e deștept

Nu e plictisit. E nefolosit — și sunt două lucruri complet diferite, cu soluții opuse.

Copilul care nu mai are nimic de făcut

A știut să citească înainte să înceapă școala. Punea întrebări de la care nu știai cum să ieși. Îți demonta lucruri prin casă și le punea la loc.

Iar acum, în clasa a treia, îl strigi de patru ori dimineața. Spune că la școală e plictisitor. Face temele în silă, prost, deși poate mult mai mult. La ședință ți se spune că „ar putea dacă ar vrea".

Și rămâi cu senzația aia, foarte specifică și foarte neplăcută, că se irosește ceva sub ochii tăi și nu știi cum să-l oprești.

Prima explicație care circulă e că e leneș. A doua, că e răsfățat. A treia, cea mai populară în familie, că „e prea deștept pentru clasa lui" — spusă cu mândrie, ceea ce e și mai rău, pentru că nu duce nicăieri.

Niciuna nu ajută. Și toate ratează ce se întâmplă de fapt, care e mult mai simplu și mult mai reparabil.


Nu e plictisit. E nefolosit

Merită făcută distincția, pentru că schimbă tot ce faci după.

Plictiseala înseamnă că nu ai nimic de făcut. Se rezolvă cu ocupație — dai ceva de făcut și trece.

Nefolosirea înseamnă că ai capacitate care stă. Nu se rezolvă cu ocupație. Se rezolvă cu dificultate.

Iar diferența asta explică de ce toate soluțiile obișnuite eșuează. Îi dai încă o fișă — e tot ușoară, deci nu schimbă nimic. Îi dai încă o oră de teme — mai mult din același lucru. Îl înscrii la încă o activitate — dacă și aia e sub el, o abandonează în trei săptămâni și rămâi cu impresia că nu duce nimic până la capăt.

Uită-te la ce se întâmplă, de fapt, în patru ani de școală primară:

Distanta dintre ce poate duce copilul si ce i se cere, pe parcursul scolii primare ce poate duce ce i se cere ZONA NEFOLOSITĂ de aici vine tot ce vezi acasă clasa I clasa a IV-a
Distanța nu apare brusc. Crește în fiecare an, în tăcere, până când copilul se dezabonează.

Iar când capacitatea stă nefolosită destul de mult timp, nu rămâne pur și simplu în așteptare. Se atrofiază. Copilul își pierde obiceiul de a se strădui, pentru că nu a avut niciodată nevoie de el. Și atunci, la prima materie care chiar cere efort — de obicei în gimnaziu — se izbește de un zid și nu are niciun instrument, pentru că nu i-a trebuit până atunci.

Ăsta e riscul real, și nu e „ratează o clasă mai bună". E că ajunge la treisprezece ani fără să fi muncit vreodată pentru ceva, și cu o imagine despre sine care nu mai corespunde.


Se încarcă restul capitolului…

Citește și

Următorul capitol: „A luat o notă mică — ce fac acum?”

Continuă seria — disponibil acum.

Citește mai departe
S-a plictisit de școală, deși e deștept — Parenting Academy